Despre comuna Ștefan cel Mare
Localitatea Stefan cel Mare ca si toate celelalte localitati limitrofe, este situata in zona climatica denumita Campia Olteniei (Terasa V a Dunarii) ca mare unitate de relief a Campiei Romane, marginita la nord de Podisul Getic, la sud de Fluviul Dunarea. Si mai departe sau mai jos in subdiviziune, localitatea se afla in Districtul Climatic Silvostepa specific campiei de terase a Dunarii, in Topoclimatul Complex al aceleiasi campii, dar pot fi observate si evidente caracteristici ale unui Topoclimat elementar de dune si interdune.
Este situata in partea de sud, extremitatea vestica a judetului Olt, la distanta de 135 km de orasul Slatina, resedinta a judetului si la 30 km vest de orasul Corabia avand ca vecini: la nord-est satul Stavaru, component al comunei Urzica, iar la sud satul Potelu component al comunei Ianca, intr-un tablou imagistic al comunicatiilor dupa cum urmeaza: comuna este amplasata pe drumul judetean 544 care porneste din drumul national 54A satul Potelu la 6 km nord de acesta, drum modernizat si la 30 km de orasul Corabia – centru economic, cultural si administrativ al zonei, fost capitala de raion.
De la Stefan cel Mare DJ 544 spre nord, leaga localitatile: Urzica, Vadastrita, Vadastra catre Visina-Caracal pe de o parte si Vadastra-Leu-Craiova pe de alta parte. Intre Stefan cel Mare si Stavaru pana la Urzica DJ 544 este nemodernizat.
Formarea localitatii Stefan cel Mare
Informatii privind primele semne ale aparitiei localitatii Stefan cel Mare
Daca din punct de vedere geografic am stabilit cu exactitate coordonatele asezarii umane (in macrosistem) numita ulterior Stefan cel Mare vom incerca sa facem acelasi lucru in ce priveste teritoriul sau zona (in microsistem) in care a luat fiinta localitatea precum si perioada in care a avut loc constituirea satului Stefan cel Mare si ulterior a comunei cu acelasi nume. In acest sens trebuie mentionat faptul de capatai ca in aceasta zona a existat cu multi ani in urma o vasta mosie a Manastirii Bistrita, iar in cadrul acesteia o alta mosie ce apartinea satului Potelu, pomenit documentar inca din 1491-1492. Mosia Potelu prezinta pentru comuna noastra o importanta covarsitoare in sensul ca in perimetrul acesteia au luat fiinta cele doua sate ce compun comuna Stefan cel Mare, satul Ianca Noua si satul Stefan cel Mare.
Argumentul acestei afirmatii consta in datele certe ale hotarniciilor facute in lungul timpului intre care cea a lui Mihail Racovita prin hrisovul din 12 ianuarie 1742, conform careia (hotarniciei), hotarul acestei mosii pornea spre nord din Magura Gemenelor (o magura mai mare si doua mai mici), prin capul mosiei Iana-Poiana care la nord se intindea pana la viile Urzicii; Magura Gemenelor reprezentand punctul cel mai de vest al hotarului de nord se gasea la hotarul dintre comunele Ianca si Dabuleni. Aceasta magura facea parte din „Insiratele” – un sir de maguri asezate in linie dreapta care pornesc din dreptul comunei Dabuleni spre est, pana la Corabia continuandu-se pe Valea Oltului. Originea acestor maguri numite de localnici Sirul Magurilor, nu poate fi precizata. Oamenii mai in varsta ca si documentele vremii spun ca ele dainuie inca din epoca navalirilor barbare fiind facute pentru a se da de veste de pe ele vecinilor, prin aprinderea focurilor sau producerea zgomotelor puternice de apropierea dusmanilor.
Ca vatra satului Ianca Noua si a satului Stefan cel Mare se afla pe mosia satului Potelu si deci mosia Manastirii Bistrita, o demonstreaza fara tagada existenta si astazi a unor maguri din „Insiratele” pe teritoriul comunei Stefan cel Mare.
Se cuvine insa sa spunem ca primul sat, prima asezare aparuta in aceasta zona, pe aceasta mosie de care am vorbit anterior, a fost Ianca Noua si exista presupuneri ca asezarea este foarte veche si s-ar fi cunoscut sub numele de Polovina, inainte de domnia lui Mihai Viteazul, dar care (se mai spune) ar fi disparut aproape in intregime deoarece in acea vreme ar fi bantuit o molima, care ar fi distrus si alte sate mai indepartate (Urzica, Vadastra, Obarsia), disparitie despre care aduce marturie si un vechi cantec batranesc, dar in mod deosebit, o „porunca” a lui Vlad Voievod scrisa in Cetatea Bucurestilor la 25 aprilie 1489 de catre gramaticul Stan – document prin care domnitorul lasa sau da: „sa le fie de ocina lui Biru si fiilor si nepotilor… Marotinul si Dvorsca (probabil Zvorsca) precum si Polovinele pentru ca au cumparat de la jupanita Vladaia 400 aspri. Martori: jupan Dragomir al lui Manea, jupan Vintila Florescu, jupan Neagoe al lui Borcea, jupan Draghici al lui Stoica – logofat, Danciul comis, jupan Parvu, mare vornic …”, Polovinele, probabil fac trimitere la acea primara denumire a viitorului sat Ianca Noua, iar noi fara sa emitem pretentii justitiare vom spune doar, ca aproape toate numele martorilor au rezonanta prezentului – Florescu, Borcea, Stoica, sunt vechi, actuali si viitori locuitori ai Iencutei, probabil o surata mai mica a satului Ianca sau poate „Leanca” sau poate „Iana” datand si aceasta dinaintea voievodului Mihai. Drept marturie notam hrisovul din 20 aprilie 1560 prin care domnul Petru Voievod daruieste Manastirii Bistrita ocina Ianca la care vremelnic a fost alipita Ianca Noua sau Polovina sau Iencuta sau Saliste.
Atestare documentara
Asadar, folosind sursele aflate la indemana satul Stefan cel Mare a fost fondat in urma improprietaririlor din anul 1879, iar ca fondator al satului il recunoastem pe intelectualul iubit de mase, inginerul hotarnic Stefan Stoicescu, care din modestie nu a acceptat din dreapta rasplata a taranilor de pe aceasta vatra decat „jumatate”, adica a doua parte a numelui sau – prenumele, iar cealalta jumatate i-a indemnat pe acestia sa o ia de la domnitorul Moldovei, adica Cel Mare.
Deci, prin asocierea celor doua parti de la cele doua nume a rezultat Stefan cel Mare, nume pe care taranii l-au acceptat spunand: „Stefan (Stoicescu) un mare domn si Cel Mare (Stefan) un mare domnitor”.
De mentionat ca vatra satului Stefan cel Mare in forma existenta (sat adunat cu strazi paralele si perpendiculare), cu latura lunga pe directia est la vest, ordonat de inginerul Stefan Stoicescu, isi pastreaza si astazi forma si actualitatea conform figurii nr. 24 de mai sus desi, si pe aceasta ordonare „s-a umblat de cateva ori cu creionul” in sensul modificarii acesteia – era inainte de 1989.
Usor se poate constata ca impreuna cele doua sate Stefan cel Mare si Ianca Noua au format in timp o singura localitate: STEFAN CEL MARE, care in anul 1893 a fost clasificata comuna. Si care cu toate „alipirile” si „dezlipirile” a rezistat in timp si iat-o la 114 ani de existenta, si ne marturisim inca speranta si increderea ca ea va dainui peste veacuri cel putin pentru tot si toti ce au fost si mai sunt inca.
Sigur, au mai fost si alte hotarnicii dar cea mai importanta pentru prezentul si viitorul localitatii este cea facuta dupa anul 1970 cand s-a inceput amenajarea sistemului de irigatii Sadova-Corabia si cand buna parte din „Insiratele” au ramas in actualul perimetru al mosiei localitatii noastre.